Palatul construit în decurs de aproape un an –
din 26 iulie 1901 când a primit autorizaţie de construire până când în 28 iunie
1902 s-a emis autorizaţie de locuire.
Ansamblul este dominat de formele ascuţie ale
elementelor de acoperiş, care marchează colţurile edificiului. Aceste elemente
de acoperiş sunt inspirate de siluetele elansate ale turnurilor medieval din
perioada gotică. Expresia plastică a edificiului corespunde arhitecturii anilor
1900 cu elemente de inspiraţie neogotică, pe baza proiectelor întocmite de
arhitecţii budapestani Nagy Károly junior şi Jánosházi László. Clădirea, cu
faţadele sale emblematice din cărămidă aparentă, este alcătuită din sala de
rugăciuni şi 11 locuinţe, destinate preotului şi funcţionarilor bisericii, iar
la demisol sunt patru spaţii comerciale. Orga a fost construită în atelierul
lui Lipót Wegenstein, iar amvorul este creaţia lui Jakab Fischer.
Josef Geml , primarul Timişoarei între(28 martie 1858 în Rekasch, Ungaria – 3 aprilie 1929, Timişoara), anii 1914
– 1919, afirma că acest ansamblu reprezintă
„una dintre cele mai monumentale şi mai frumoase clădiri din
Elisabetin”.
Aici a început revoluţia anticomunistă română
din 1989. În 15 decembrie 1989, lucrători ai Securităţii au încercat să-l
ridice din casa parohială pe preotul Tőkés László(n. 1 aprilie 1952), ceea ce a
generat protestul enoriaşilor reformaţi de etnie maghiară, cărora li s-a
alăturat imediat un grup de enoriaşi baptişti conduşi de pastorul Petre
Dugulescu. În scurt timp, grupului de credincioşi protestanţi adunaţi în faţa
bisericii reformate din strada Timotei Cipariu din Timişoara i s-au alăturat
numeroşi trecători, mulţimea începând să scandeze lozinci anticomuniste. În desfăşurarea
evenimentelor revoluţionare decisive din Bucureşti şi provincie, Tőkés nu a
avut nicio influenţă, întrucât nu a avut contact personal cu aceste evenimente.
Clădirea adăposteşte biserica reformată şi
locuinţa preotului (ferestrele înalte ale bisericii se află spre str. T.
Cipariu, iar biserica este înglobată în clădire).
Sursa: